7. Şi doar eu, Daniel, am văzut viziunea, fiindcă oamenii care erau cu mine nu au văzut viziunea; dar un mare tremur a căzut peste ei, încât au fugit să se ascundă.
8. De aceea am fost lăsat singur şi am văzut această mare viziune şi nu a rămas tărie în mine, căci frumuseţea mea s-a schimbat în mine în putrezire şi nu am păstrat tărie în mine.
9. Totuşi am auzit vocea cuvintelor lui; şi când am auzit vocea cuvintelor lui, atunci am fost într-un somn adânc pe faţa mea şi faţa mea spre pământ.
10. Şi, iată, o mână m-a atins, care m-a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele.
11. Şi el mi-a spus: Daniele, bărbat foarte mult iubit, înţelege cuvintele pe care ţi le vorbesc şi stai drept în picioare, căci la tine sunt acum trimis. Şi după ce mi-a spus acest cuvânt, am stat în picioare tremurând.
12. Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai pus inima să înţelegi şi să te disciplinezi înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu am venit datorită cuvintelor tale.
13. Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi am rămas acolo cu împăraţii Persiei.
14. Am venit acum să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporului tău în zilele de pe urmă: căci totuşi viziunea este pentru multe zile.
15. Şi după ce mi-a vorbit astfel de cuvinte, mi-am aşezat faţa spre pământ şi am amuţit.
16. Şi, iată, unul ca asemănarea fiilor oamenilor mi-a atins buzele; atunci mi-am deschis gura şi am vorbit şi i-am spus celui ce stătea înaintea mea: Domnul meu, prin viziune întristările mele s-au întors asupra mea şi nu am păstrat tărie în mine.