6. Trupul lui de asemenea era ca berilul şi faţa lui ca înfăţişarea fulgerului şi ochii lui ca lămpi de foc şi braţele şi picioarele lui de culoarea aramei lustruite şi vocea cuvintelor lui ca vocea unei mulţimi.
7. Şi doar eu, Daniel, am văzut viziunea, fiindcă oamenii care erau cu mine nu au văzut viziunea; dar un mare tremur a căzut peste ei, încât au fugit să se ascundă.
8. De aceea am fost lăsat singur şi am văzut această mare viziune şi nu a rămas tărie în mine, căci frumuseţea mea s-a schimbat în mine în putrezire şi nu am păstrat tărie în mine.
9. Totuşi am auzit vocea cuvintelor lui; şi când am auzit vocea cuvintelor lui, atunci am fost într-un somn adânc pe faţa mea şi faţa mea spre pământ.
10. Şi, iată, o mână m-a atins, care m-a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele.
11. Şi el mi-a spus: Daniele, bărbat foarte mult iubit, înţelege cuvintele pe care ţi le vorbesc şi stai drept în picioare, căci la tine sunt acum trimis. Şi după ce mi-a spus acest cuvânt, am stat în picioare tremurând.