2. Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat iarba ţării, că atunci am spus: Doamne Dumnezeule, iartă, te implor, prin cine se va ridica Iacob? pentru că el este mic.
3. Domnul s-a pocăit pentru aceasta: Nu va fi, spune Domnul.
4. Astfel mi-a arătat Domnul Dumnezeu; şi, iată, Domnul Dumnezeu a chemat la luptă prin foc şi a mistuit adâncul cel mare şi a mâncat o parte.
5. Atunci am spus: Doamne Dumnezeule, încetează, te implor, prin cine se va ridica Iacob? pentru că el este mic.
6. Domnul s-a pocăit pentru aceasta. Aceasta de asemenea nu va fi, spune Domnul Dumnezeu.
7. Astfel el mi-a arătat; şi, iată, Domnul stătea în picioare pe un zid făcut cu un fir cu plumb, cu un fir cu plumb în mâna sa.
8. Şi Domnul mi-a spus: Amos ce vezi? Şi eu am spus: Un fir cu plumb. Atunci Domnul a spus: Iată, voi pune un fir cu plumb în mijlocul poporului meu Israel; nu voi mai trece pe lângă ei;
9. Şi înălţimile lui Isaac vor fi pustiite şi sanctuarele lui Israel vor fi risipite; şi mă voi ridica cu sabia împotriva casei lui Ieroboam.
10. Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis la Ieroboam, împăratul lui Israel, spunând: Amos a uneltit împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu este în stare să sufere toate cuvintele lui.
11. Pentru că astfel a spus Amos: Ieroboam va muri prin sabie şi Israel va fi, negreşit, dus captiv din propria lui ţara.
12. De asemenea Amaţia i-a spus lui Amos: Tu văzătorule, du-te, fugi în ţara lui Iuda şi acolo mănâncă pâine şi acolo profeţeşte;
13. Dar să nu mai profeţeşti la Betel, pentru că este capela împăratului şi este curtea împăratului.
14. Atunci Amos a răspuns şi i-a zis lui Amaţia: Eu nu eram profet, nici fiu de profet, ci eram păzitor de oi şi culegător de roade de sicomor;
15. Şi Domnul m-a luat precum urmam turma şi Domnul mi-a spus: Du-te, profeţeşte poporului meu Israel.