1. Acum, acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David. David, fiul lui Isai, a spus şi omul care a fost ridicat în înălţime, unsul Dumnezeului lui Iacob şi dulcele psalmist al lui Israel, a spus:
2. Duhul Domnului a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpâneşte peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu.
4. Şi el va fi ca lumina dimineţii, când soarele răsare, o dimineaţă fără nori; ca iarba nouă încolţind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie.
5. Deşi casa mea nu este astfel cu Dumnezeu, totuşi, el a făcut cu mine un legământ veşnic, rânduit în toate lucrurile şi sigur, pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorinţa mea, deşi el nu o face să crească.
6. Dar fiii lui Belial vor fi cu toţii ca spini aruncaţi, pentru că nu pot fi luaţi cu mâinile;
7. Dar omul care îi va atinge trebuie să fie apărat cu fier şi cu mânerul unei suliţe; şi vor fi în întregime arşi cu foc în acelaşi loc.
8. Acestea sunt numele războinicilor pe care îi avea David: Tahchemonitul care şedea în scaun, mai marele printre căpetenii; acelaşi era Adino eznitul; el şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute, pe care i-a ucis odată.
9. Şi după el era Eleazar, fiul lui Dodo ahohitul, unul dintre cei trei războinicii care erau cu David, când i-au sfidat pe filistenii care erau adunaţi acolo la bătălie şi bărbaţii lui Israel erau plecaţi;
10. El s-a ridicat şi i-a lovit pe filisteni până mâna lui a obosit şi mâna i s-a lipit de sabie; şi Domnul a lucrat o mare victorie în acea zi; şi poporul s-a întors după el numai pentru a prăda.
11. Şi după el a fost Şama, fiul lui Aghe hararitul. Şi filistenii se adunaseră într-o ceată înarmată, unde era o bucată de pământ plină de linte; şi poporul a fugit de filisteni.