1. Şi David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2. Şi David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui Ioab şi o a treia parte sub mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Şi împăratul a spus poporului: Voi ieşi negreşit şi eu însumi cu voi.
3. Dar poporul a răspuns: Să nu ieşi, pentru că dacă noi fugim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor, nu le vor păsa de noi; ci acum tu eşti preţuit cât zece mii dintre noi; de aceea acum, este mai bine ca tu să ne ajuţi din cetate.
4. Şi împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Şi împăratul a stat în picioare lângă poartă şi tot poporul a ieşit cu sutele şi cu miile.
5. Şi împăratul a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Purtaţi-vă blând de dragul meu cu acel tânăr, cu Absalom. Şi tot poporul a auzit când împăratul a dat poruncă tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.
6. Astfel poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel; şi bătălia a fost în pădurea lui Efraim;
7. Şi poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui David şi a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci de mii de oameni.
8. Fiindcă bătălia a fost împrăştiată, acolo peste toată faţa ţării; şi pădurea a mâncat mai mult popor în acea zi decât a mâncat sabia.
9. Şi Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Şi Absalom călărea pe un catâr şi catârul a intrat sub ramurile dese al unui stejar mare şi capul lui s-a prins de stejar şi a fost ridicat între cer şi pământ; şi catârul care era sub el a mers înainte.
10. Şi un anumit om a văzut şi i-a spus lui Ioab şi a zis: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.
11. Şi Ioab a spus omului care îi spusese: Şi, iată, l-ai văzut şi de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Şi ţi-aş fi dat zece şekeli de argint şi un brâu.
12. Şi omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aş primi o mie de şekeli de argint în mâna mea, totuşi nu mi-aş fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul nostru împăratul ţi-a poruncit ţie şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Luaţi seama ca nimeni să nu atingă pe tânărul Absalom.
13. Altfel aş fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieţi, pentru că nu este niciun lucru ascuns înaintea împăratului şi tu însuţi te-ai fi pus împotriva mea.
14. Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce el era încă viu în mijlocul stejarului.
15. Şi zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au încercuit şi l-au lovit pe Absalom şi l-au ucis.
16. Şi Ioab a sunat din trâmbiţă şi poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruţat poporul.
17. Şi l-au luat pe Absalom şi l-au aruncat într-o groapă mare în pădure şi au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; şi tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.
18. Acum Absalom, în timpul vieţii sale, îşi luase şi îşi aşezase un stâlp, care este în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; şi a numit stâlpul după numele său; şi este numit până în această zi, locul lui Absalom.
19. Atunci a spus Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc: Lasă-mă acum să alerg şi să duc împăratului veşti, cum că Domnul l-a răzbunat de duşmanii săi.
20. Şi Ioab i-a spus: Tu nu vei duce veşti în această zi, ci vei duce veşti într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce veşti, deoarece fiul împăratului este mort.
21. Atunci Ioab i-a spus lui Cuşi: Du-te şi spune împăratului ce ai văzut. Şi Cuşi s-a plecat înaintea lui Ioab şi a alergat.
22. Atunci Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, i-a spus din nou lui Ioab: Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuşi. Şi Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai veşti pregătite?
23. Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a întrecut pe Cuşi.
24. Şi David stătea între cele două porţi; şi paznicul s-a urcat pe acoperişul de pe poartă, pe zid şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om alergând singur.
25. Şi paznicul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul a spus: Dacă este singur, sunt veşti în gura lui. Şi el venea iute şi se apropia.
26. Şi paznicul a văzut un alt om alergând; şi paznicul a strigat la portar şi a spus: Iată, un alt om alergând singur. Şi împăratul a spus: Şi el aduce veşti.
27. Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El este un om bun şi vine cu veşti bune.
28. Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine. Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.
29. Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am ştiut ce era.
30. Şi împăratul i-a spus: Dă-te la o parte şi stai în picioare aici. Şi s-a dat la o parte şi a stat în picioare pe loc.
31. Şi, iată, a venit Cuşi; şi Cuşi a spus: Am veşti pentru domnul meu, împăratul; fiindcă Domnul te-a răzbunat în această zi de toţi cei care se ridicaseră împotriva ta.
32. Şi împăratul i-a spus lui Cuşi: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Cuşi a răspuns: Duşmanii domnului meu împăratul şi toţi cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma, fie precum este acel tânăr.
33. Şi împăratul a fost foarte mişcat şi a urcat sus în camera de deasupra porţii şi a plâns; şi pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aş fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!