18. Şi toţi servitorii lui au trecut lângă el; şi toţi cheretiţii şi toţi peletiţii şi toţi ghitiţii, şase sute de oameni care au venit după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.
19. Atunci a spus împăratul lui Itai ghititul: Pentru ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te la locul tău şi rămâi cu împăratul, pentru că tu eşti străin şi de asemenea un exilat.
20. Deoarece ai venit doar ieri, să te fac astăzi să mergi în sus şi în jos cu noi? Văzând că eu merg unde voi putea; întoarce-te şi ia înapoi pe fraţii tăi; mila şi adevărul fie cu tine.
21. Şi Itai a răspuns împăratului şi a zis: Precum Domnul trăieşte şi precum domnul meu împăratul trăieşte, cu siguranţă în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie în moarte sau viaţă, chiar acolo va fi şi servitorul tău.
22. Şi David i-a spus lui Itai: Du-te şi treci înainte. Şi Itai ghititul a trecut înainte, el şi toţi oamenii lui şi toţi micuţii care erau cu el.
23. Şi toată ţara plângea cu voce tare şi tot poporul trecea; împăratul de asemenea a trecut peste pârâul Chedron şi tot poporul a trecut înainte, spre calea pustiei.
24. Şi, iată, Ţadoc de asemenea şi toţi leviţii erau cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au pus jos chivotul lui Dumnezeu; şi Abiatar s-a urcat, până când tot poporul din cetate a terminat de trecut.
25. Şi împăratul i-a spus lui Ţadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate; dacă voi găsi favoare în ochii Domnului, el mă va aduce înapoi şi mi-l va arăta şi pe el şi locuinţa sa;
26. Dar dacă el va spune astfel: Nu găsesc plăcere în tine; iată-mă, să îmi facă ce i se pare bine.
27. Şi împăratul a spus de asemenea preotului Ţadoc: Nu eşti tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate şi cei doi fii ai voştri cu voi, Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar.
28. Vedeţi, eu voi rămâne în câmpia pustiei, până va veni un cuvânt de la voi ca să îmi dea de veste.
29. De aceea Ţadoc şi Abiatar au purtat chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; şi au rămas acolo.
30. Şi David s-a urcat pe urcuşul muntelui Măslinilor şi plângea pe când urca şi avea capul acoperit şi mergea desculţ; şi tot poporul care era cu el avea fiecare capul acoperit şi urcau, plângând pe când urcau.
31. Şi unul i-a spus lui David, zicând: Ahitofel este între uneltitori, cu Absalom. Şi David a spus: Doamne, te rog, prosteşte sfatul lui Ahitofel.