3. Şi intră la împărat şi vorbeşte-i în acest fel. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.
4. Şi după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat şi a spus: Ajută-mă, împărate.
5. Şi împăratul i-a spus: Ce îţi este? Iar ea a răspuns: Eu sunt cu adevărat o femeie văduvă şi soţul meu este mort.
6. Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.
7. Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă pe pământ.
8. Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă referitor la tine.
9. Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu; şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.
10. Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine şi nu te va mai atinge.
11. Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de Domnul Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum Domnul trăieşte, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.
12. Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cuvânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.
13. Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.