14. Totuşi el a refuzat să dea ascultare vocii ei; şi, fiind mai tare decât ea, a forţat-o şi s-a culcat cu ea.
15. Apoi, Amnon a urât-o foarte mult; astfel încât ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Şi Amnon i-a spus: Ridică-te, pleacă.
16. Iar ea i-a spus: Cât despre acest lucru, acest rău de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el a refuzat să îi dea ascultare.
17. Atunci el a chemat pe servitorul său care îi servea şi a spus: Scoate acum afară pe această femeie de la mine şi încuie uşa după ea.
18. Şi ea purta o haină pestriţă, pentru că în asemenea robe erau îmbrăcate fiicele fecioare ale împăratului. Atunci servitorul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19. Şi Tamar şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă care era pe ea şi şi-a pus mâna pe cap şi a plecat, plângând.
20. Şi Absalom, fratele ei, i-a spus: A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Dar acum linişteşte-te, sora mea; el este fratele tău; nu lua aminte la acest lucru. Astfel Tamar a rămas părăsită în casa fratelui ei, Absalom.
21. Dar când împăratul David a auzit de toate aceste lucruri, s-a înfuriat foarte tare.
22. Şi Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forţase pe Tamar, sora lui.
23. Şi s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea tunzători de oi în Baal-Haţor, care este lângă Efraim; şi Absalom a invitat pe toţi fiii împăratului.
24. Şi Absalom a venit la împărat şi a spus: Iată acum, servitorul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul şi servitorii săi cu servitorul tău.
25. Şi împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toţi acum, ca nu cumva să îţi fim povară. Dar el a insistat asupra lui; totuşi a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat.
26. Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele meu Amnon să meargă cu noi. Şi împăratul i-a spus: De ce să meargă el cu tine?
27. Dar Absalom a insistat asupra lui, încât l-a lăsat pe Amnon şi pe toţi fiii împăratului să meargă cu el.
28. Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiţi atenţi, când inima lui Amnon este veselă cu vin şi când vă spun: Loviţi pe Amnon; atunci omorâţi-l, nu vă temeţi; nu v-am poruncit eu? Fiţi curajoşi şi fiţi viteji.
29. Şi servitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon precum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii împăratului s-au ridicat şi fiecare s-a urcat pe catârul său şi au fugit.
30. Şi s-a întâmplat, în timp ce ei erau încă pe cale, că veştile au ajuns la David, spunând: Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi nu a rămas niciunul dintre ei.
31. Atunci împăratul s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a întins pe pământ; şi toţi servitorii săi au stat împrejur cu hainele sfâşiate.
32. Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: Să nu zică domnul meu că i-au ucis pe toţi tinerii, pe fiii împăratului, pentru că numai Amnon este mort; fiindcă după rânduiala lui Absalom aceasta a fost hotărâtă din ziua în care el a forţat-o pe Tamar, sora lui.
33. De aceea acum, să nu pună domnul meu, împăratul, lucrul acesta la inima lui, zicând că toţi fiii împăratului sunt morţi, pentru că numai Amnon este mort.