4. Şi el a trecut prin muntele Efraim şi a trecut prin ţara Şalişa, dar nu le-a găsit; apoi au trecut prin ţara Şaalim şi nu erau acolo; şi a trecut prin ţara beniamiţilor dar nu le-a găsit.
5. Şi când au ajuns în ţara Ţuf, Saul a spus servitorului său care era cu el: Vino şi să ne întoarcem, ca nu cumva tatălui meu să nu îi mai pese de măgăriţe şi să se îngrijoreze pentru noi.
6. Şi el i-a spus: Iată acum, este în această cetate un om al lui Dumnezeu şi el este un bărbat demn de cinste; tot ce spune el se întâmplă; acum să mergem acolo; s-ar putea să ne arate calea pe care să mergem.
7. Atunci Saul a spus servitorului său: Dar, iată, dacă mergem, ce să ducem omului acesta? Pentru că pâinea s-a terminat din sacii noştri şi nu este vreun dar de adus omului lui Dumnezeu; ce avem noi?
8. Şi servitorul a răspuns din nou lui Saul şi a zis: Iată, am aici la îndemână a patra parte dintr-un şekel de argint; pe acesta îl voi da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună calea.
9. (Înainte, în Israel, când un om mergea să îl întrebe pe Dumnezeu, astfel vorbea: Veniţi şi să mergem la văzător, pentru că cel care este acum numit Profet înainte era numit Văzător.)
10. Atunci Saul a spus servitorului său: Bine spus; vino, să mergem. Astfel au mers la cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11. Şi cum urcau dealul cetăţii, au găsit nişte tinere servitoare ieşind să scoată apă şi le-au spus: Este văzătorul aici?