7. Şi acum, am auzit că ai tunzători; acum, pe păstorii tăi, care au fost cu noi, nu i-am vătămat, nici nu le-a lipsit nimic, tot timpul cât au fost în Carmel.
8. Întreabă pe tinerii tăi şi ei îţi vor arăta. De aceea, să găsească tinerii favoare în ochii tăi, pentru că venim într-o zi bună; dă, te rog, orice îţi este la îndemână servitorilor tăi şi fiului tău David.
9. Şi când tinerii lui David au ajuns, i-au vorbit lui Nabal conform cu toate aceste cuvinte în numele lui David şi apoi au încetat.
10. Şi Nabal a răspuns servitorilor lui David şi a zis: Cine este David? Şi cine este fiul lui Isai? Sunt mulţi servitori în aceste zile care fug fiecare de la stăpânul său.
11. Să iau atunci eu pâinea mea şi apa mea şi carnea mea pe care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei şi să le dau unor oameni, pe care nu îi cunosc de unde sunt?
12. Astfel tinerii lui David s-au întors pe calea lor şi au mers înapoi şi au venit şi i-au istorisit toate aceste spuse.
13. Şi David a spus oamenilor săi: Încingeţi-vă fiecare sabia. Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David de asemenea şi-a încins sabia; şi s-au urcat după David cam patru sute de bărbaţi; iar două sute au rămas lângă lucruri.
14. Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal, spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salute pe stăpânul nostru; şi el i-a batjocorit.
15. Dar oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu am fost vătămaţi, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu ei, când eram în câmpii;
16. Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea şi ziua, tot timpul cât am fost cu ei păzind oile.