32. Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;
33. Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34. Căci, într-adevăr, precum Domnul Dumnezeul lui Israel trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care urinează la perete.
35. Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale şi te-am primit.
36. Şi Abigail a venit la Nabal; şi, iată, el ţinea un ospăţ în casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic, mic sau mare, până la lumina dimineţii.
37. Dar s-a întâmplat dimineaţa, când vinul ieşise din Nabal şi soţia sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în el şi el a devenit ca o piatră.
38. Şi s-a întâmplat cam după zece zile, că Domnul l-a lovit pe Nabal încât el a murit.
39. Şi când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat fie Domnul, care a pledat în cauza ocării mele din mâna lui Nabal şi care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă Domnul a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său. Şi David a trimis şi a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru a o lua de soţie.
40. Şi când servitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel, i-au vorbit, spunând: David ne-a trimis la tine, ca să te ia de soţie.