7. Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte şi nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peşteră şi a mers pe calea sa.
8. David de asemenea s-a ridicat după aceea şi a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Şi când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
9. Şi David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculţi cuvintele oamenilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10. Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră; şi unii mi-au cerut să te ucid; dar ochii mei te-au cruţat; şi am spus: Nu îmi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că el este unsul Domnului.
11. Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat poala robei tale şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că nu este nici rău, nici încălcare de lege în mâna mea şi nu am păcătuit împotriva ta; totuşi tu îmi vânezi sufletul ca să mi-l iei.
12. Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
13. Precum spune proverbul strămoşilor: Stricăciunea iese de la cei stricaţi; dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14. După cine a ieşit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort, un păduche?
15. Domnul deci să fie judecător şi să judece între mine şi tine şi să vadă şi să pledeze în cauza mea şi să mă elibereze din mâna ta.
16. Şi s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, că Saul a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi Saul şi-a înălţat vocea şi a plâns.