15. Domnul deci să fie judecător şi să judece între mine şi tine şi să vadă şi să pledeze în cauza mea şi să mă elibereze din mâna ta.
16. Şi s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, că Saul a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi Saul şi-a înălţat vocea şi a plâns.
17. Şi i-a spus lui David: Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu mi-ai răsplătit bine, în timp ce eu te-am răsplătit cu rău.
18. Şi tu ai arătat astăzi că te-ai purtat bine cu mine; întrucât atunci când Domnul m-a dat în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19. Căci dacă un om găseşte pe duşmanul său, îl va lăsa să meargă cu bine? Domnul să îţi răsplătească cu bine pentru ceea ce mi-ai făcut în această zi.
20. Şi acum, iată, ştiu bine că vei fi într-adevăr împărat şi că împărăţia lui Israel va fi întemeiată, în mâna ta.
21. Jură-mi de aceea acum pe Domnul, că nu vei stârpi sămânţa mea după mine şi că nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu.
22. Şi David i-a jurat lui Saul. Şi Saul a mers acasă; dar David şi oamenii săi s-au urcat în fortăreaţă.