27. Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea şi-a întins capătul toiagului care era în mâna sa şi l-a înmuiat într-un fagure de miere şi şi-a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
28. Atunci a răspuns unul din popor şi a zis: Tatăl tău cu stricteţe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă ceva mâncare astăzi. Şi poporul era obosit.
29. Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din această miere.
30. Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada duşmanilor săi, pe care a găsit-o? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?
31. Şi au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaş până la Aialon; şi poporul era foarte obosit.
32. Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu sânge.
33. Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului, în aceea că mănâncă cu sânge. Şi el a spus: Aţi încălcat porunca; rostogoliţi-mi acum o piatră mare.