13. Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar vocea nu i se auzea; de aceea Eli gândea că era beată.
14. Şi Eli i-a spus: Până când vei fi beată? Depărtează vinul tău de la tine.
15. Şi Ana a răspuns şi a zis: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu duhul întristat; nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am turnat sufletul înaintea Domnului.
16. Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, pentru că din marea mea plângere şi întristare am vorbit până acum.
17. Atunci Eli a răspuns şi a zis: Du-te în pace; şi Dumnezeul lui Israel să îţi împlinească rugămintea care ai cerut-o de la el.
18. Şi ea a spus: Să găsească roaba ta favoare în ochii tăi. Astfel femeia a mers pe calea ei şi a mâncat şi faţa ei nu mai era tristă.
19. Şi ei s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au închinat înaintea Domnului şi s-au întors şi au venit la casa lor în Rama. Şi Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa; şi Domnul şi-a amintit de ea.
20. Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul, după ce Ana rămăsese însărcinată, că a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, spunând: Pentru că l-am cerut de la Domnul.
21. Şi bărbatul Elcana şi toată casa lui, s-au urcat să sacrifice Domnului sacrificiul anual şi să îşi împlinească promisiunea.
22. Dar Ana nu s-a urcat, pentru că a spus soţului ei: Nu voi urca până când pruncul va fi înţărcat şi atunci îl voi duce să se înfăţişeze înaintea Domnului şi să stea acolo pentru totdeauna.