10. Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat Domnului şi a plâns mult.
11. Şi a făcut o promisiune şi a spus: Doamne al oştirilor, dacă voieşti să vezi necazul roabei tale şi să îţi aminteşti de mine şi să nu uiţi pe roaba ta, ci voieşti să dai roabei tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da Domnului în toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.
12. Şi s-a întâmplat, pe când ea continua să se roage înaintea Domnului, că Eli a luat seama la gura ei.
13. Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar vocea nu i se auzea; de aceea Eli gândea că era beată.