8. Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.
9. Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.
10. Şi porunca, cea pentru viaţă, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.
11. Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înşelat şi prin ea m-a ucis.
12. De aceea legea este sfântă, şi porunca sfântă şi dreaptă şi bună.
13. Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.
14. Deoarece ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.
15. Fiindcă ce lucrez nu încuviinţez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.
16. Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviinţez legea că este bună.
17. Aşadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Deoarece ştiu că în mine (adică în carnea mea) nu locuieşte nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.
19. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.
20. Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.