6. După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7. Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.
8. Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
9. Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credinţa i s-a socotit pentru dreptate.
10. Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11. Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptăţii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie şi lor dreptatea;
12. Şi să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci şi celor ce umblă în paşii acelei credinţe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis.
13. Fiindcă promisiunea că el va fi moştenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminţei sale prin lege, ci prin dreptatea credinţei.
14. Căci dacă moştenitori sunt cei din lege, credinţa este desfiinţată şi promisiunea este fără efect;