7. Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuşi sunt de asemenea judecat eu ca păcătos?
8. Şi nu, (aşa cum suntem defăimaţi şi aşa cum afirmă unii că spunem noi): Să facem cele rele, ca să vină cele bune? A căror damnare este dreaptă.
9. Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei şi pe greci, că toţi sunt sub păcat,
10. Aşa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar.
11. Nu este niciunul care înţelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, toţi împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar.
13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înşelau; venin de aspidă este sub buzele lor;
14. A căror gură este plină de blestem şi amărăciune;
15. Picioarele lor sunt iuţi să verse sânge;
16. Distrugere şi nenorocire sunt în căile lor;
17. Şi nu au cunoscut calea păcii;
18. Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19. Ştim însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată şi toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoştinţa păcatului.