23. Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu;
24. Fiind declaraţi drepţi în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus;
25. Pe care Dumnezeu l-a pus în faţă să fie ispăşire prin credinţa în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduinţa lui Dumnezeu;
26. Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just şi justificatorul celui ce crede în Isus.
27. Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28. De aceea socotim că omul este declarat drept prin credinţă, fără faptele legii.
29. Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor;
30. Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credinţă pe cel circumcis şi prin credinţă pe cel necircumcis.
31. Zădărnicim atunci legea prin credinţă? Nicidecum; ci confirmăm legea.