18. Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19. Ştim însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată şi toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoştinţa păcatului.
21. Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege şi profeţi;
22. Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credinţa lui Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei ce cred; fiindcă nu este diferenţă;
23. Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu;
24. Fiind declaraţi drepţi în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus;
25. Pe care Dumnezeu l-a pus în faţă să fie ispăşire prin credinţa în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduinţa lui Dumnezeu;
26. Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just şi justificatorul celui ce crede în Isus.
27. Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28. De aceea socotim că omul este declarat drept prin credinţă, fără faptele legii.
29. Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor;
30. Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credinţă pe cel circumcis şi prin credinţă pe cel necircumcis.
31. Zădărnicim atunci legea prin credinţă? Nicidecum; ci confirmăm legea.