1. De aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, practici aceleaşi lucruri.
2. Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.
3. Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă?
5. Dar după împietrirea ta şi inima nepocăită, îţi strângi furie pentru ziua furiei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu;
6. Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;
7. Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă;