1. De aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, practici aceleaşi lucruri.
2. Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.
3. Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă?