1. De aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, practici aceleaşi lucruri.
2. Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.
3. Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă?
5. Dar după împietrirea ta şi inima nepocăită, îţi strângi furie pentru ziua furiei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu;
6. Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;
7. Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă;
8. Dar celor certăreţi şi care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare şi furie,
9. Necaz şi chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului şi de asemenea al grecului.
10. Dar glorie, onoare şi pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului şi de asemenea grecului.
11. Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire.
12. Căci atâţi câţi au păcătuit fără lege, vor şi pieri fără lege; şi atâţi câţi au păcătuit în lege, vor fi judecaţi prin lege;
13. (Fiindcă nu ascultătorii legii sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declaraţi drepţi.