1. Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă şi eu sunt israelit din sămânţa lui Avraam, din tribul lui Beniamin.
2. Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu ştiţi ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijloceşte la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând:
3. Doamne, i-au ucis pe profeţii tăi şi au surpat altarele tale; şi am fost lăsat eu singur şi îmi caută viaţa.
4. Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal.
5. Aşadar, tot astfel şi în timpul de acum este o rămăşiţă conform alegerii harului.
6. Şi dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă.
7. Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a obţinut-o, iar ceilalţi au fost orbiţi,
8. (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta.
9. Şi David spune: Masa să le fie o cursă şi ca o capcană şi ca o piatră de poticnire şi o răsplătire pentru ei;
10. Să li se întunece ochii şi să nu vadă; şi îndoaie-le spatele întotdeauna.
11. Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie;
12. Dacă însă căderea lor este bogăţia lumii, şi înjosirea lor este bogăţia neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?
13. Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;
14. Dacă aş putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea şi să salvez pe unii dintre ei.