10. Şi strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru de la cei ce locuiesc pe pământ?
11. Şi le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; şi li s-a spus că trebuie să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini şi numărul părtaşilor lor de servire şi al fraţilor lor, care urmau să fie ucişi ca ei.
12. Şi m-am uitat când a deschis al şaselea sigiliu şi, iată, a fost un cutremur mare; şi soarele a devenit negru ca o pânză de sac din păr şi luna a devenit ca sângele;
13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un vânt puternic.
14. Şi cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; şi fiecare munte şi insulă au fost mutate din locurile lor.
15. Şi împăraţii pământului şi oamenii de vază şi cei bogaţi şi căpetenii şi cei puternici şi fiecare rob şi fiecare om liber s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor;
16. Şi spuneau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de la faţa Celui ce şade pe tron şi de la furia Mielului;
17. Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, şi cine poate sta în picioare?