5. Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6. Răsplătiţi-i aşa cum v-a răsplătit ea şi dublaţi-i dublu conform faptelor ei; în paharul pe care ea l-a umplut, umpleţi-i dublu.
7. Cât de mult se glorifica pe ea însăşi şi trăia desfătător, atât de mult chin şi întristare să îi daţi, fiindcă spune în inima ei: Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nicidecum nu voi vedea întristarea.
8. Din această cauză, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi jelire şi foamete; şi va fi complet arsă cu foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă.
9. Şi împăraţii pământului, care au curvit şi au trăit desfătător cu ea, o vor plânge şi se vor lamenta pentru ea când vor vedea fumul arderii ei,
10. Stând departe de frica chinului ei, spunând: Vai, vai, acea cetate mare, Babilon, acea cetate puternică! Pentru că într-o singură oră ţi-a venit judecata.
11. Şi comercianţii pământului vor plânge şi vor jeli după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12. Marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de perle şi in subţire şi purpură şi mătase şi stacojiu; şi tot lemnul de tuia şi toate felurile de vase din fildeş şi toate felurile de vase din lemnul cel mai preţios şi de aramă şi fier şi marmură,
13. Şi scorţişoară şi arome şi alifii şi tămâie şi vin şi untdelemn şi floarea făinii şi grâne şi vite şi oi şi cai şi care şi sclavi şi suflete ale oamenilor.
14. Şi fructele după care poftea sufletul tău s-au dus de la tine şi toate lucrurile care erau elegante şi splendide s-au dus de la tine şi nu le vei mai găsi nicidecum.
15. Comercianţii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit prin ea, vor sta departe, din cauza fricii chinului ei, plângând şi bocind,
16. Şi spunând: Vai, vai, acea cetate mare, care a fost îmbrăcată în in subţire şi purpură şi stacojiu şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle!
17. Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea mari bogăţii. Şi fiecare căpitan de vas şi toată mulţimea de pe corăbii şi marinarii şi toţi câţi fac comerţ pe mare, au stat departe,
18. Şi strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăţi!
19. Şi îşi aruncau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreţiei ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.