Vechiul Testament

Noul Testament

Revelatia 14:11-20 Fidela 2013 (RFB13)

11. Şi fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna şi întotdeauna; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.

12. Aici este răbdarea sfinţilor; aici sunt cei ce ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13. Şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Scrie: Binecuvântaţi sunt morţii care mor în Domnul de acum înainte: Da, spune Duhul, ca să se odihnească de muncile lor; şi faptele lor îi urmează.

14. Şi m-am uitat şi, iată, un nor alb şi pe nor şedea unul asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de aur şi în mâna sa o seceră ascuţită.

15. Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu voce tare celui aşezat pe nor: Trimite secera ta şi seceră; fiindcă ţi-a venit timpul să seceri, pentru că secerişul pământului este copt.

16. Şi cel ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ; şi pământul a fost secerat.

17. Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită.

18. Şi un alt înger a ieşit din altar, având putere peste foc; şi a strigat cu strigăt mare celui ce avea secera ascuţită, spunând: Trimite secera ta ascuţită şi adună ciorchinii viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi pe deplin.

19. Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a adunat via pământului şi a aruncat-o în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu.

20. Şi teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la frâiele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

Citiți capitolul complet Revelatia 14