1. Şi m-am uitat şi, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele Sion şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii având numele Tatălui său scrise pe frunţile lor.
2. Şi am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape şi ca vocea unui tunet mare; şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor;
3. Şi cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor; şi niciun om nu putea învăţa acel cântec, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii, care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4. Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceştia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5. Şi în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproşabili înaintea tronului lui Dumnezeu.
6. Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor,
7. Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
8. Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei curviei sale.
9. Şi al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: Dacă vreun om se închină fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui,
10. Acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; şi va fi chinuit cu foc şi cu pucioasă în prezenţa sfinţilor îngeri şi în prezenţa Mielului;