16. Şi i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebaţi cu ei?
17. Şi unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18. Şi oriunde îl apucă, îl scutură puternic şi face spume şi îşi scrâşneşte dinţii şi rămâne vlăguit; şi am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; şi ei nu au fost în stare.
19. El i-a răspuns şi a zis: O, generaţie fără credinţă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la mine.
20. Şi l-au adus la el. Şi când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic şi el a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spume.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie.
22. Şi deseori îl aruncă în foc şi în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne.
23. Iar Isus i-a spus: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.
24. Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredinţă.
25. Când Isus a văzut că mulţimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut şi surd, eu îţi poruncesc, ieşi din el şi nu mai intra în el.
26. Şi duhul a strigat şi l-a scuturat puternic şi a ieşit din el; şi era ca unul mort; încât mulţi au spus: Este mort.
27. Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
28. Şi după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?
29. Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieşi afară prin nimic, decât prin rugăciune şi postire.
30. Şi au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi nu voia ca cineva să ştie.