42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43. Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline de frânturi şi rămăşiţele de la peşti.
44. Şi cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbaţi.
45. Şi îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie şi să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulţimii.
46. Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47. Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48. Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;
50. Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51. Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.
52. Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.