30. Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31. Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în pământ;
32. Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33. Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa cum erau în stare să îl audă.
34. Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35. Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36. Şi după ce au trimis mulţimea, l-au luat aşa cum era în corabie. Şi erau cu el şi alte corăbii mici.
37. Şi s-a făcut o furtună mare de vânt şi valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38. Şi el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; şi ei l-au trezit şi i-au spus: Învăţătorule, nu îţi pasă că pierim?
39. Şi s-a ridicat şi a mustrat vântul şi a spus mării: Taci, linişteşte-te! Şi vântul a încetat şi s-a făcut o mare linişte.
40. Şi le-a spus: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41. Şi s-au înfricoșat foarte tare şi au spus unii către alţii: Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el?