6. Dar erau unii din scribi, şezând acolo şi cugetând în inimile lor,
7. De ce vorbeşte acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
8. Şi Isus, cunoscând îndată în duhul său că ei cugetau aşa în ei înşişi, le-a spus: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a spune paraliticului: Păcatele tale îţi sunt iertate, sau a spune: Ridică-te şi ia-ţi patul şi umblă?
10. Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (i-a spus paraliticului),
11. Îţi spun: Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă.
12. Iar el îndată s-a ridicat şi luând patul, a ieşit înaintea tuturor; astfel că toţi erau uimiţi şi îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: Nu am văzut niciodată aşa ceva.
13. Şi a ieşit din nou lângă mare; şi toată mulţimea venea la el, iar el îi învăţa.
14. Şi pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă. Iar el s-a sculat şi l-a urmat.
15. Şi s-a întâmplat, pe când Isus şedea la masă în casa lui Levi, că mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau şi ei împreună cu Isus şi discipolii lui; fiindcă erau mulţi şi îl urmau.