1. După două zile era sărbătoarea paştelui şi a azimelor; şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.
2. Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3. Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când şedea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte preţios; şi a spart vasul şi a turnat mirul pe capul lui.
4. Şi erau unii supăraţi în ei înşişi şi spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5. Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari şi s-ar fi dat banii la săraci. Şi cârteau împotriva ei.
6. Dar Isus a spus: Lăsaţi-o în pace; de ce o tulburaţi? A lucrat o lucrare bună faţă de mine.
7. Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine; dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
8. Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.
9. Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume şi ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
10. Şi Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii de seamă să li-l trădeze.
11. Şi când au auzit, s-au bucurat şi au promis să îi dea bani. Şi căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.
12. Şi în prima zi a azimelor, când înjunghiau paştele, discipolii lui i-au spus: Unde voieşti să mergem şi să pregătim ca să mănânci paştele?
13. Şi a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: Mergeţi în cetate şi acolo veţi întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmaţi-l.
14. Şi oriunde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii mei?
15. Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută şi pregătită; acolo să pregătiţi pentru noi.
16. Şi discipolii lui s-au dus şi au intrat în cetate şi au găsit aşa cum le spusese; şi au pregătit paştele.
17. Şi după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18. Şi pe când şedeau ei şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
19. Şi au început să se întristeze şi să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Şi altul: Sunt eu?
20. Iar el a răspuns şi le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
21. Într-adevăr, Fiul omului se duce aşa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22. Şi pe când mâncau ei, Isus a luat pâine şi a binecuvântat şi a frânt-o şi le-a dat şi a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu.
23. Şi a luat paharul şi după ce a adus mulţumiri, le-a dat; şi toţi au băut din el.
24. Şi le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulţi.
25. Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viţei, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Şi după ce au cântat un imn, au ieşit înspre muntele Măslinilor.
27. Şi Isus le-a spus: Voi toţi vă veţi poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul şi oile se vor împrăştia.
28. Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29. Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toţi se vor poticni, totuşi eu nu.
30. Iar Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoşul de două ori, mă vei nega de trei ori.
31. Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Şi toţi au spus la fel.
32. Şi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; şi le-a spus discipolilor săi: Şedeţi aici, în timp ce mă voi ruga.
33. Şi a luat cu el pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan; şi a început să fie tulburat amarnic şi foarte mâhnit.
34. Şi le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.
35. Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.
36. Şi a spus: Abba, Tată, toate îţi sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voieşti tu.
37. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere.
39. Şi din nou s-a dus deoparte şi s-a rugat şi a spus aceleaşi cuvinte.
40. Şi când s-a întors, i-a găsit din nou adormiţi, (fiindcă ochii le erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă.
41. Şi a venit a treia oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoşilor.
42. Ridicaţi-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
43. Şi îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece şi împreună cu el o mulţime mare cu săbii şi bâte, de la preoţii de seamă şi scribi şi bătrâni.
44. Şi cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeţi-l şi duceţi-l în siguranţă.
45. Şi venind, s-a apropiat îndată de el şi a spus: Rabi, rabi; şi l-a sărutat.
46. Şi şi-au pus mâinile pe el şi l-au prins.
47. Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie şi a lovit pe un rob al marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48. Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi bâte, ca să mă luaţi?
49. Zilnic am fost cu voi în templu învăţându-vă şi nu m-aţi prins; totuşi, scripturile trebuie să fie împlinite.
50. Şi toţi l-au părăsit şi au fugit.
51. Şi un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; şi cei tineri au pus mâna pe el;
52. Şi a lăsat pânza de in şi a fugit gol de la ei.
53. Şi l-au dus pe Isus la marele preot; şi cu el s-au adunat toţi preoţii de seamă şi bătrânii şi scribii.
54. Şi Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; şi şedea cu servitorii şi se încălzea la foc.
55. Şi preoţii de seamă şi tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; şi nu au găsit pe nimeni.
56. Fiindcă mulţi aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57. Şi unii s-au sculat şi au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
58. Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini şi în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
59. Dar nici aşa mărturiile lor nu se potriveau.
60. Şi marele preot s-a sculat în picioare în mijloc şi l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceştia împotriva ta?
61. Dar el tăcea şi nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat şi i-a spus: Eşti tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62. Şi Isus a spus: Eu sunt. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: Ce nevoie mai avem de alţi martori?
64. Aţi auzit blasfemia; ce gândiţi voi? Şi toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
65. Şi unii au început să îl scuipe şi să îi acopere faţa şi să îl bată cu pumnii şi să îi spună: Profeţeşte; şi servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
66. Şi pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
67. Şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit şi a spus: Şi tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68. Dar el a negat, spunând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui tu. Şi a ieşit afară în portic; şi cocoşul a cântat.
69. Şi din nou, o servitoare l-a văzut şi a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
70. Dar el a negat din nou. Şi la puţin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, eşti unul dintre ei; fiindcă eşti galileean şi vorbirea ta este la fel.
71. Dar a început să blesteme şi să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiţi.
72. Şi cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoşul de două ori, mă vei nega de trei ori. Şi gândindu-se la aceasta, a plâns.