Vechiul Testament

Noul Testament

Marcu 12:27-44 Fidela 2013 (RFB13)

27. El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciţi mult.

28. Şi unul dintre scribi a venit, şi auzindu-i discutând, şi pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?

29. Şi Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn;

30. Şi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă.

31. Şi a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.

32. Şi scribul i-a spus: Bine, Învăţătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu şi nu este altul decât el;

33. Şi a-l iubi cu toată inima şi cu toată înţelegerea şi cu tot sufletul şi cu toată tăria şi a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime şi sacrificiile.

34. Şi când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.

35. Şi, în timp ce îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?

36. Fiindcă însuşi David a spus prin Duhul Sfânt: Domnul a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până îi fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.

37. De aceea, însuşi David îl numeşte Domn; şi de unde este el fiul lui? Şi oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.

38. Şi le-a spus în doctrina lui: Păziţi-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi şi le plac saluturile în pieţe,

39. Şi scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe;

40. Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.

41. Şi Isus şedea în faţa vistieriei şi privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncau mult.

42. Şi a venit o anumită văduvă săracă şi a aruncat doi cadranţi care fac un bănuţ.

43. Şi a chemat pe discipolii săi şi le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toţi în vistierie;

44. Fiindcă ei toţi au aruncat din abundenţa lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.

Citiți capitolul complet Marcu 12