40. Şi i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au putut.
41. Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generaţie fără credinţă şi perversă, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.
42. Şi pe când venea el, dracul l-a trântit jos şi l-a scuturat puternic. Şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.
43. Şi toţi au fost înmărmuriţi de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:
44. Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.
45. Dar nu înţelegeau acest cuvânt şi era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; şi s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.
46. Iar între ei s-a ridicat o discuţie, care dintre ei ar fi mai mare.
47. Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic şi l-a pus lângă el,
48. Şi le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va primi pe mine, primeşte pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela va fi mare.
49. Şi Ioan a răspuns şi a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.
50. Şi Isus i-a spus: Nu îl opriţi; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.
51. Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălţat, că el şi-a îndreptat cu hotărâre faţa să meargă la Ierusalim,
52. Şi a trimis mesageri înaintea feţei sale; şi s-au dus şi au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.
53. Şi nu l-au primit, pentru că faţa lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.
54. Şi când au văzut discipolii săi, Iacov şi Ioan, au spus: Doamne, voieşti să poruncim să se coboare foc din cer şi să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?
55. Iar el s-a întors şi i-a mustrat şi a spus: Nu ştiţi din ce fel de duh sunteţi voi.
56. Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici vieţile oamenilor, ci pentru a le salva. Şi s-au dus într-un alt sat.
57. Şi s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.