21. Şi interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
22. Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de scribi şi să fie ucis şi a treia zi să fie înviat.
23. Şi le-a spus tuturor: Dacă cineva voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea zilnic şi să mă urmeze.
24. Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.
25. Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câştiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuşi sau este lepădat?
26. Fiindcă oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, de acela se va ruşina Fiul omului când va veni în gloria lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.
28. Şi s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe un munte să se roage.
29. Şi pe când se ruga el, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, şi îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.
30. Şi iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,
31. Care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.
32. Dar Petru şi cei împreună cu el erau îngreunaţi de somn; şi când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el.
33. Şi s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie; neştiind ce spunea.
34. Pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi s-au temut pe când intrau ei în nor.
35. Şi din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.
36. Şi după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Şi ei au ținut ascuns şi nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.
37. Şi s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulţi oameni l-au întâmpinat.
38. Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, spunând: Învăţătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.
39. Şi iată, îl apucă un duh şi dintr-odată strigă; şi din nou îl scutură puternic cu spume, şi cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.
40. Şi i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au putut.