3. Şi s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat să o depărteze puţin de ţărm. Şi a şezut şi i-a învăţat pe oameni din corabie.
4. Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru a prinde o mulţime de peşte.
5. Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit şi nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.
6. Şi după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupea plasa.
7. Şi au făcut semn părtaşilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.
8. Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.
9. Fiindcă era înmărmurit el şi toţi cei care erau cu el, datorită mulţimii de peşti pe care îi prinseseră;
10. Şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.
11. Şi după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.
12. Şi s-a întâmplat, când era el într-una din cetăţi, că iată, era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voieşti, mă poţi curăţi.
13. Şi întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curăţit. Şi îndată lepra s-a depărtat de la el.
14. Şi el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te şi arată-te preotului şi oferă pentru curăţirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
15. Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; şi mulţimi mari se adunau să îl asculte şi să fie vindecate de către el de neputinţele lor.
16. Iar el s-a retras în pustie şi s-a rugat.
17. Şi s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăţa el, că erau farisei şi învăţători ai legii, şezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era prezentă pentru a-i vindeca.
18. Şi iată, nişte bărbaţi au adus într-un pat un om paralitic; şi căutau cum să îl ducă înăuntru şi să îl pună înaintea lui.
19. Şi după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperiş şi l-au coborât cu patul printre ţigle, în mijloc, înaintea lui Isus.
20. Şi când le-a văzut credinţa, i-a spus: Omule, păcatele tale îţi sunt iertate!
21. Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?