10. Şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.
11. Şi după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.
12. Şi s-a întâmplat, când era el într-una din cetăţi, că iată, era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voieşti, mă poţi curăţi.
13. Şi întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curăţit. Şi îndată lepra s-a depărtat de la el.
14. Şi el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te şi arată-te preotului şi oferă pentru curăţirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
15. Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; şi mulţimi mari se adunau să îl asculte şi să fie vindecate de către el de neputinţele lor.
16. Iar el s-a retras în pustie şi s-a rugat.
17. Şi s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăţa el, că erau farisei şi învăţători ai legii, şezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era prezentă pentru a-i vindeca.
18. Şi iată, nişte bărbaţi au adus într-un pat un om paralitic; şi căutau cum să îl ducă înăuntru şi să îl pună înaintea lui.
19. Şi după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperiş şi l-au coborât cu patul printre ţigle, în mijloc, înaintea lui Isus.
20. Şi când le-a văzut credinţa, i-a spus: Omule, păcatele tale îţi sunt iertate!
21. Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
22. Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns şi le-a zis: Ce cugetaţi în inimile voastre?
23. Ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt iertate; sau a spune: Ridică-te şi umblă?