24. Şi a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui.
25. Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;
26. Dar la niciuna dintre ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
27. Şi erau mulţi leproşi în Israel în timpul lui Elisei, profetul; totuşi niciunul dintre ei nu a fost curăţit, afară de Naaman, sirianul.
28. Şi toţi cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost umpluţi de furie.
29. Şi s-au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce cu capul în jos.
30. Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
31. Şi s-a coborât la Capernaum, o cetate a Galileii şi îi învăţa în sabate.
32. Şi erau înmărmuriţi de doctrina lui, deoarece cuvântul lui era cu putere.
33. Şi în sinagogă era un om care avea un duh al unui drac necurat şi a strigat cu voce tare,
34. Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
35. Şi Isus l-a mustrat, spunând: Taci şi ieşi din el. Şi după ce dracul l-a trântit în mijloc, a ieşit din el şi nu l-a vătămat.
36. Şi toţi au fost uimiţi şi vorbeau între ei, spunând: Ce cuvânt este acesta! Pentru că porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies afară.
37. Şi faima despre el s-a răspândit în fiecare loc din împrejurimi.
38. Iar el s-a sculat, ieşind din sinagogă, şi a intrat în casa lui Simon. Şi soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare; şi l-au implorat în legătură cu ea.
39. Şi s-a aplecat peste ea şi a mustrat febra; şi febra a lăsat-o; iar ea s-a sculat imediat şi le-a servit.
40. Şi pe când soarele apunea, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de diverse boli, îi aduceau la el; iar el îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca.
41. Şi draci ieşeau de asemenea din mulţi, strigând şi spunând: Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar el mustrându-i, nu îi lăsa să vorbească, pentru că ştiau că el era Cristos.
42. Iar când s-a făcut ziuă, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu; şi oamenii îl căutau şi au ajuns la el şi îl opreau, ca să nu plece de la ei.