Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 4:18-29 Fidela 2013 (RFB13)

18. Duhul Domnului este asupra mea, pentru că m-a uns să predic săracilor evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic celor captivi eliberarea şi orbilor primirea vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiţi,

19. Să predic anul de îndurare al Domnului.

20. Şi a închis cartea şi a dat-o înapoi servitorului sinagogii şi a şezut. Iar ochii tuturor celor ce erau în sinagogă erau aţintiţi asupra lui.

21. Şi a început să le spună: În această zi este împlinită această scriptură în urechile voastre.

22. Şi toţi îi aduceau mărturie şi se minunau de cuvintele cu har care ieşeau din gura lui. Şi spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif?

23. Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veţi spune acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi; tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă şi aici în patria ta.

24. Şi a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui.

25. Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;

26. Dar la niciuna dintre ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.

27. Şi erau mulţi leproşi în Israel în timpul lui Elisei, profetul; totuşi niciunul dintre ei nu a fost curăţit, afară de Naaman, sirianul.

28. Şi toţi cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost umpluţi de furie.

29. Şi s-au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce cu capul în jos.

Citiți capitolul complet Luca 4