Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 24:9-20 Fidela 2013 (RFB13)

9. Şi s-au întors de la mormânt şi au povestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

11. Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.

12. Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, a văzut făşiile de pânză de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.

13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.

14. Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

15. Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.

17. Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi umblând şi fiind trişti?

18. Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

19. Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;

20. Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.

Citiți capitolul complet Luca 24