32. Şi au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum şi în timp ce ne deschidea scripturile?
33. Şi s-au sculat în ora aceea şi s-au întors la Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece adunaţi împreună, şi pe cei ce erau cu ei,
34. Spunând: Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui Simon.
35. Şi ei au istorisit cele de pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
36. Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus însuşi a stat în picioare în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă.
37. Dar ei erau îngroziţi şi înfricoşaţi şi presupuneau că au văzut un duh.
38. Dar el le-a spus: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică gânduri în inimi?
39. Priviţi mâinile mele şi picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiţi-mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine că am.
40. Şi după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41. Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, şi se minunau, le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?
42. Şi i-au dat o bucată de peşte fript şi de fagure de miere.
43. Şi a luat şi a mâncat înaintea lor.
44. Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la mine.