12. Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, a văzut făşiile de pânză de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.
14. Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.
15. Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.
17. Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi umblând şi fiind trişti?
18. Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?
19. Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;
20. Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.
21. Dar noi speram că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.
22. Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineaţă la mormânt;
23. Şi negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.
24. Şi unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit chiar aşa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.
25. Atunci el le-a spus: O, neînţelepţilor şi înceţi cu inima în a crede toate cele ce profeţii au vorbit;
26. Nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?
27. Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuşi.
28. Şi s-au apropiat de satul unde mergeau; şi el s-a făcut că doreşte să meargă mai departe.