Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 24:10-17 Fidela 2013 (RFB13)

10. Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

11. Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.

12. Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, a văzut făşiile de pânză de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.

13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.

14. Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

15. Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.

17. Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi umblând şi fiind trişti?

Citiți capitolul complet Luca 24