46. Şi după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul; şi, spunând astfel, şi-a dat duhul.
47. Şi centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
48. Şi toţi oamenii, care s-au adunat la acea privelişte, văzând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile s-au întors.
49. Şi toţi cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50. Şi iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun şi drept;
51. (Acesta nu fusese de acord cu sfatul şi fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; şi care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu.
52. Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53. Şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în pânză de in şi l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
54. Şi acea zi era pregătirea; şi sabatul se apropia.
55. Şi femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui.
56. Şi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri; şi s-au odihnit în sabat conform poruncii.