Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 23:18-30 Fidela 2013 (RFB13)

18. Dar toţi au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba;

19. (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, şi ucidere, fusese aruncat în închisoare.)

20. Pilat aşadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.

21. Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!

22. Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; aşadar îl voi pedepsi şi îl voi elibera.

23. Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Şi vocile lor şi ale marilor preoţi au învins.

24. Iar Pilat a dat sentinţa ca să fie aşa cum au cerut ei.

25. Şi le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei şi a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.

26. Şi pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, şi pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.

27. Şi l-a urmat o mare mulţime a poporului şi a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau şi îl jeleau.

28. Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi înşivă şi pentru copiii voştri.

29. Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe şi pântecele care nu au născut şi sânii care nu au alăptat.

30. Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.

Citiți capitolul complet Luca 23