Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 22:38-47 Fidela 2013 (RFB13)

38. Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.

39. Şi a ieşit şi s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat şi ei.

40. Şi, venind la acel loc, le-a spus: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.

41. Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi a îngenunchiat şi s-a rugat,

42. Spunând: Tată, dacă voieşti, depărtează acest pahar de la mine; totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă.

43. Şi i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.

44. Şi, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.

45. Şi după ce s-a sculat de la rugăciune şi a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,

46. Şi le-a spus: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită.

47. Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulţime şi cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor şi s-a apropiat de Isus să îl sărute.

Citiți capitolul complet Luca 22