6. Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinşi că Ioan era un profet.
7. Şi au răspuns că nu puteau spune de unde era.
8. Şi Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
9. Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
10. Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.
11. Şi din nou, a trimis alt rob; şi l-au bătut şi pe acela şi l-au ocărât şi l-au trimis fără nimic.
12. Şi din nou, a trimis un al treilea; şi de asemenea l-au rănit şi l-au aruncat afară.
13. Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
14. Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moştenitorul; să îl ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.
15. Şi l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. Ce le va face aşadar domnul viei?
16. Va veni şi va nimici pe aceşti viticultori şi va da via altora. Şi când au auzit, au spus: Nicidecum.
17. Iar el i-a privit şi a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei.
18. Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
19. Şi preoţii de seamă şi scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.