20. Şi îl pândeau şi au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepţi, ca să îl prindă în cuvintele lui, aşa încât să îl dea puterii şi autorităţii guvernatorului.
21. Şi l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nici nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
23. Dar el a priceput viclenia lor şi le-a spus: De ce mă ispitiţi?
24. Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi inscripţie o are? Ei au răspuns şi au zis: Al Cezarului.
25. Iar el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
26. Şi nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; şi s-au minunat de răspunsul lui şi au tăcut.
27. Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; şi l-au întrebat,
28. Spunând: Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soţie şi el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soţia şi să ridice sămânţă fratelui său.
29. Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie şi a murit fără copii.